Săptămâna trecută Guvernul a anunţat intenţia de a revizui un program deja bine înrădăcinat în învăţământul românesc din ciclul primar şi preşcolar – “Cornul şi Laptele”. Această iniţiativă este una lăudabilă. Mai interesantă, însă, mi se pare direcţia în care se îndreaptă această revizuire – crearea unui program de “şcoală după şcoală”, un proiect pe care l-am promovat în campanie şi pe care îl voi susţine în continuare.
În prezent nu există un consens în ceea ce priveşte modalitatea prin care va fi modificat programul “Cornul şi Laptele”. Unii cer desfiinţarea şi înlocuirea sa. Alţii solicită regândirea sa, în timp ce unii vor păstrarea formei prezente. Eu mă situez la centru în această dezbatere. Nu consider că eliminarea completă a programului este o soluţie perfect viabilă. Din păcate, în România există familii care nu îşi permit să le dea copiilor vreo gustare sau bani pentru a-şi cumpăra ceva la prânz la şcoală. Singurul prânz al acelor copii este această firimitură numită “Cornul şi Laptele”.
Nu putem, însă, ignora cazurile tot mai des întâlnite în care cornul şi laptele ajung minge de fotbal, hrană pentru animale sau pur şi simplu sunt aruncate la gunoi. Vina pentru aceasta nu o poartă copiii, nu o poartă părinţii, nu o poartă nici Guvernul, o poartă chiar acest program, care deşi a fost o idee foarte bună acum 10 ani, şi-a arătat limitele. Precizia lui lasă de dorit – din aproximativ două milioane de şcolari şi preşcolari care beneficiază de program, câţi au nevoie cu adevărat de el şi câţi au, de fapt, nevoie de mult mai mult ajutor?
Eu de mult am fost de părere că este nevoie de o schimbare, de o regândire a acestui program şi doresc să salut iniţiativa guvernului de a lua în considerare chiar crearea unui program after-school. Bine-gândit, acest program poate încuraja mult mai bine decat a putut vreodata “Cornul şi Laptele” venirea copiilor la şcoală şi poate fi direcţionat către cei care au cea mai mare nevoie de el.
Familiile defavorizate şi cu precădere cele de etnie rromă ar beneficia mult mai mult din crearea unor locuri unde copiii lor pot lua o masă caldă, îşi pot face temele în condiţii bune şi pot urma lecţii suplimentare. Copiii care nu mănâncă cornul şi laptele nu ar pierde absolut nimic dacă nu l-ar mai primi. Din contră, li se poate oferi şi lor ceva. Dacă familiile cu o situaţie materială precară sunt ajutate mult prin hrana oferită copiilor lor, familiile care nu au nevoie de acel ajutor se confruntă cu o altă problemă. Nu putine sunt cazurile în care pentru a oferi o situaţie materială decentă, ambii părinţi lucrează de dimineaţa până seara şi nu este nimeni acasă pentru a supraveghea copiii la finalul programului şcolar. “Cornul şi Laptele” face mult prea puţin pentru aceşti oameni în timp ce înfiinţarea de after-school-uri le poate fi de mult mai mare ajutor, având la dispoziţie un loc unde îşi pot lăsa cu încredere copiii până se întorc de la muncă.
O regândire a acestui program nu este un joc cu sumă zero. Ajutând mai mult copiii cu adevărat defavorizaţi nu îi lezăm cu nimic pe cei care nu au nevoie de vreun ajutor suplimentar din partea Statului. Un program de after-school va fi pentru foarte mulţi un ajutor mult mai mare decât cornul şi laptele. Voi urmări foarte atent direcţia în care se va îndrepta această iniţiativă. Aplicarea unui astfel de program nu va fi, cu siguranţă, lipsită de obstacole dar consider ca este foarte important să îi acordăm atenţia cuvenită şi să îl gândim cât mai bine.
